Votul meu

Votul meu

Suntem din nou in prag de alegeri si intrebarea “Eu cu cine votez ? “, e mai actuala ca oricand. Nu stiam nici la ultimele alegeri dar atunci m-am gandit ca pana la urmatoarele voi afla. N-a fost sa fie! Ceea ce stiu sigur e ca ma voi prezenta sa-mi exprim optiunea chiar daca pana la ora asta nu am niciuna. Voi cauta probabil prin corturile partidelor ravasite de vant si ploaie, prin declaratiile sforaitoare ale partidelor politice care se intrec in a se victimiza, de parca nu au facut niciodata parte din urna alesilor, prin proiectele promise, dar nerealizate, prin lipsa de verticalitate a batranilor care au renuntat sa mai lupte, prin superficialitatea tinerilor, din care a ramas doar atitudinea militanta, in fapt neproductiva si efemera.

La ultimele alegeri o doamna mai in varsta mi-a spus cu mare incredere in cele rostite, ca la puscarie stau cei nevinovati si ca de fapt cei vinovati sunt in libertate, crez care ar explica votul ei. Am vrut sa-i spun sa stea linistita ca le-a platit puscaria din salariu o viata intreaga, dar am realizat ca epoca de aur pentru ea chiar fusese de aur. Pacat ca nu putem amaneta aceasta epoca – ca natie, am lua multi bani pe ea, la cati adepti mai exista.

Cred ca a venit vremea sa schimbam putin abordarea: nu trebuie sa mai speram in onestitatea si bunul simt al alesilor nostri, oricare ar fi acestia, ca prea am fost dezamagiti, ci in simtul de responsabilitate pe care ar trebui sa-l aiba cel care isi ofera votul. Pana la urma, fiecare dintre noi are o familie de care ar trebui sa-i pese.
Pana aici sa presupunem ca e realizabil. Intrebarea e ce-mi ofera buletinul de vot ca sa pot sa raman cu gandul de acasa, acela de a fi responsabil. Nu caut decat o alternativa la numele deja compromise. Si pentru ca nu o gasesc, cerneala se usuca pe stampila si nu mai pot sa-mi prezint optiunea politica. Unii ar spune: “asta e si ideea!”

M-am intrebat de multe ori cum se poate schimba o clasa politica care nu se vrea schimbata, care infesteaza gazda precum un parazit. Problema mea si a tuturor e ca oamenii principiali isi gasesc in tara asta cu totul alta preocupare decat aceea de a face politica. Si nu poti sa-i condamni! Oricum, nu ar ajunge la microfon si daca ar ajunge cu siguranta s-ar defecta statia. In concluzie, ne-a ramas doar strada, cu gropile impuscate si mucurile de tigare stinghere. Este ceea ce ne mai poate da impresia ca ne putem face auziti. Dar ecoul s-a ratacit si el pe undeva, intr-o fundatura din care nu mai stie cum sa iasa.

Cum spuneam: ma voi duce la alegerile din acest an pentru a-mi devora singura votul; si daca nu plec din tara pana atunci, posibil ca la urmatoarele alegeri sa aflu alternativa.

Author: Monica

Share This Post On

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Let's see, are you robot or human? * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.