Poveste de Craciun

Poveste de Craciun

– E frig in casa, gandi Mioara. Dar las’ ca fac maine cald cand vin nepotii!

Se imbarbata singura si purcese mai departe sa intinda o foaie de placinta. Aromele din bucatarie incepeau sa fie ametitoare: putin fistic, un baton de scortisoara, aroma de portocale si praf de migdale. Cei mai bun pentru Ana si Toma, nepotii ei.

Cumparase de cu zori o creanga de brad, asa, ca sa miroasa a Craciun in casa. Urma sa prinda niste ingerasi de plastic si globul cu perlute ramas de la mama ei. Se intoarse sa ia cana cu ceai de pe coltul mesei, iar ochii-i strabatura geamul si se afundara in zapada afanata: ningea deja de cateva ore bune si zapada se asternuse cu sarguinta.

Placinta incepu sa-si imprastie miresmele in bucataria stramta, iar gandul Mioarei se insinua in copilaria-i fara griji cand Ajunul de Craciun vibra de chiote si bucurie. Erau atatea glasuri pe atunci, iar acum era atat de singura!

Tresari, chemata din vremuri trecute de soneria nelinistita a telefonului.

– Da, Radu, te pupa mama. Ce faceti ? (…) Inteleg, si totusi…nu, nu e cazul, important e sa fiti voi bine. Imi pare atat de rau! Le facusem placinta care le place, eh, eu va astept cum se mai linisteste ninsoarea, ma gasiti aici…
Lasa telefonul jos, iar mana-i se prabusi neputincioasa pe langa corp. S-a terminat! Va face Craciunul singura.
– La 76 de ani Mos Craciun nu-ti mai indeplineste dorintele, ingana Mioara in barba, nu mai are timp si pentru neputintele tale. S-acum ce fac cu placinta ?

Cazu din nou pe ganduri, descumpanita de noua intorsatura. Sperase ca-si va vedea nepotii, acum ca incepuse vacanta si fiul, firesc.

Trescusera sase ani de cand aflase ca va fi bunica. Cu pensia se ajungea pentru sine, nici nu-i trebuia mai mult, dar cand Ana s-a nascut si-a dat seama ca ii trebuie mai mult pentru a o bucura: o jucarioara, o prajiturica si iar o jucarioara…cu atat mai mult cu cat Toma i-a urmat in scurt timp. S-a agitat batranica, doar, doar o mai gasi o sursa de venit si din nerabdarea si nemultumirea unora si-a incropit un loc de munca. Astfel ca, dupa ce o viata fusese invatatoare, si-a gasit un post de arhivar la posta. Intorcea corespondenta pe toate partile ca sa inregistreze in calculator toate cele de trebuinta. Caci da, la senectute invatase sa lucreze pe calculator. Ce nu face bunica pentru nepoti!

O furasera gandurile, dar cand pendula isi intona solfegiul ragusit, se scutura de acestea, isi puse haina cu infrigurare, impaturi placinta in pachetele mici si cochete si iesi in viscolul salbatic.
– Trebuie sa merg la colindat, isi spuse.
Pasi cu grija pe treptele inghetate, tinandu-se cu hotarare de balustrada inghetata si porni cu pasi sovaielnici spre casa alaturata, ce parca tinea tot cerul alb pe cusma mitoasa a acoperisului. Batu cu sfiala si intreba timid daca primesc cu colindul. De dupa geamurile cu promoroaca se auzi glasul ironic al stapanei: – Ia-de-vezi mai Victore ca iesii baba la colindat! Ti-am spus ca a luat-o razna!

Se cutremura de rautatea femeii sau poate fusese doar o pala mai puternica de vant…asa a vrut sa creada. A traversat aleea cu dificultate si s-a indreptat spre casa Iuliei. A batut cu oarece neindemanare caci sustinea si cosuletul cu placinta.

– Saru’mana tanti Mioara, cu ce pot sa te ajut ? intreba nedumerita Iulia.
– Sa-mi ierti deranjul, draga mea, dar tare as vrea sa stiu daca ma primiti cu colindul, spuse cu glasul aproape inghetat, batranica.

Iulia nu se astepta la asta, dar incerca sa-si ascunda uimirea.
– Sigur, tanti Mioara, stai sa o chem pe Ioana.

La strigatul mamei in usa aparu un cap blond cu doua codite indraznete. Ochii, de un verde inselator, se fixara asupra batranei. Mioara isi incepu colindul cu bucuria cuiva care a asteaptat un an intreg o astfel de clipa. Nici frigul, nici ninsoarea nu reusira sa rastalmaceasca versurile colindului care cadeau unul cate unul, in ritmul fulgilor. Mirajul fu intrerupt de indemnul Iuliei:
– Fugi, Ioana si adu niste nuci si portocale pentru tanti Mioara!
Batrana o apuca de mana:
– Iulia, nu e cazul. Nepotii mei nu pot ajunge la mine din cauza zapezii si atunci am zis ca daca eu nu sunt fericita, macar sa fac eu pe cineva fericit. Am aici placinta calda pe care am sa te rog sa o primesti si s-o mancati cu pofta. Acum va las, v-am deranjat destul.

Inainte ca batrana sa-si croiasca drumul spre pustietatea locuintel sale, glasul Ioanei rasuna cu darzenie:
– Mama, maine de Craciun, tanti Mioara vine la noi, la masa; te rooog, spune da!
Iulia o lua in brate pe micuta si se intoarse surazand spre batrana:
– Tanti Mioara, am fi foarte fericiti daca ai veni maine la noi, la amiaza. Ce zici ?

Batrana tresari, iar inima ei de-o viata o lua la goana nebuneste, de parca incerca sa recupereze batai pierdute. Acum stia mai mult ca niciodata ca Mos Craciun n-o uitase. Fusese doar ocupat sa impace alte suflete tulburate.

Author: Monica

Share This Post On

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Let's see, are you robot or human? * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.