Paradoxul din viata noastra (I)

Paradoxul din viata noastra (I)

portretDe cand ne nastem pana murim stam sub semnul paradoxului ca dezvoltare umana.

Primii doi ani de viata ne chinuim sa devenim bipezi si sa articulam cateva cuvinte primare. Apoi facem cunostinta cu prima comunitate potrivita varstei fie ca e cresa, fie ca e gradinita, unde invatam sa socializam, provocand daune minore pe cat posibil. Ne continuam drumul spre scoala unde, “datorita” sistemului, invatam pentru calificative si nu pentru a ne dezvolta si sistematiza capacitatea de invatare. Dam teste si examene, concurand cu preferatul profei de romana sau de matematica. Trecem si de acestea, primim laudele meritorii din partea familiei, dar nu suntem neaparat mai destepti, ci avem o memorie mai lustruita.

Si iata ca vine varsta cand ne facem poate prima poza studiata pentru a ne lua cartea de identitate prin care ne incartiruim, spunandu-ne ca suntem mari de acum si putem decide asupra actiunilor noastre.

Ajungem la liceu unde acelasi sistem letargic de invatamant ne devoreaza prin obligativitate si nu prin motivare. Se apropie bac-ul si ne aruncam cu devotiune pe studiu, meditatii, traversate din cand in cand de un amor adolescentin. Vrem sa dovedim familiei ca suntem buni, constiinciosi si mai ales responsabili; ca nu intelegem de ce o facem pentru ca tot someri vom fi la terminarea studiilor, asta este partea a doua! Si iata-ne cu sacii in caruta la facultate, unde ne prindem destul de repede ca nu trebuie sa o frecventam asiduu, caci societatea vrea cu totul altceva: sa muncim pentru a aduna experienta profesionala ca sa nu fim ulterior refuzati la toate targurile de joburi.

Absolvim si facultatea mai pe branci, cu o sticla de whisky strecurata atunci cand trebuie, cui trebuie si incepem sa ne cautam de lucru. Dupa cateva internship-uri in care ne dam seama ca vopsit e gardul, inauntru-i leopardul, acceptam primul job care ni se iveste pentru a castiga asa-zisa independenta financiara, a carei factura insa se dovedeste curand prea greu de dus fara sustinerea alor nostri. Evident, ceea ce am studiat in facultate impreuna cu patosul varstei se duc pe apa sambetei, ramanand o diploma de care de altfel, mult prea multi fac atata caz, functionaresc vorbind. Cu experienta in buzunar, reusim la un moment dat sa accesam o corporatie, visul oricarui tanar, cu care ne mandrim in gastile de prieteni, bucurandu-ne de invidia altora. Ehh, aici invatam multe, invatam viata adevarata, feliata in barfe, injunghieri pe la spate, minciuni, promovari pe nemerit, dar ne tinem cu dintii de acest mediu intrucat sunt salarii peste media pietei si doar avem o viata-n fata.

Author: Monica

Share This Post On

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Let's see, are you robot or human? * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.