Nepretuitul Brancusi

Nepretuitul Brancusi

678909k000Daca timpul mi-ar permite si as avea si statul profesional necesar pentru un astfel de proiect, as pune cap la cap o culegere de cuvinte, unitati frazeologice care ar trebui folosite cu masura. Poate astfel nu am ajunge sa le banalizam. Ca de pilda: identitate nationala. Personal, consider ca am auzit mult prea adesea aceasta alaturare de cuvinte, cu precadere in media si atunci, cu nuante patriotice. Pentru mine identitatea nationala este un termen mult prea complex pentru a-l putea folosi in mod uzual. Nu face parte din vocabularul fundamental. Se construieste din valorile unei natii, pentru a fi ea insasi valoare. Asa i-am gandit pe Brancoveau, Cantemir, Iorga, Blaga, Eminescu, Vlaicu, Enescu, Maria Tanase, Eliade, Palade, Comaneci (cu iertaciune pentru cei nementionati). Asa il gandesc si pe Brancusi.

Din toamna lui 2014 auzim din nou de Brancusi. Este al nostru, nu pentru ca Guvernul Romaniei, regasit sub diverse sceptre, a hotarat sa achizitioneze “Cumintenia Pamantului”, ci pentru ca Hobita l-a dat pamantului romanesc. Am stiut sa-l pretuim mult prea putin in timpul vietii, nu i-am inteles nemurirea; intelectualitatea vremii i-a refuzat donatia generoasa facuta statului roman de a intra in posesia unei parti importante a operei sale. Dar Brancusi ne iarta…

Si iata ca statul roman are ocazia de a intra, legal, in posesia sculpturii “Cumintenia Pamantului”. Ca scurt istoric al operei de arta, Brancusi a desavarsit sculptura in 1908, iar in 1911 a fost achizitionata de inginerul Gheorghe Romascu. Dupa ce a fost confiscata de comunisti, aceasta a fost retrocedata in 2008, apartinand in prezent mostenitorilor cumparatorului.

Plecand initial de la o suma de 20 milioane de dolari, urmare a evaluarii unei case de licitatii, proprietarii actuali au acceptat oferta statului roman de 11 milioane de dolari. Brancusi redevine al nostru, al tuturor. Dar noi il vrem ? Suntem pregatiti pentru el ?

Odata cu aceste negocieri s-au ridicat voci care au dezaprobat intentia statului de a investi suma de bani in sculptura marelui artist. Dintr-o data unii considera ca multe lipsuri ce ne sugruma de zeci de ani se pot rezolva cu acesti bani si ca atare, trebuie sa li se dea o cu totul alta destinatie. Altii nu stiu nici macar cine a fost Brancusi si nici nu sunt interesati sa afle. Iar cei din urma ignora total subiectul. S-a vorbit inclusiv de disponibilitatea sau, mai degraba, lipsa disponibilitatii cetateanului roman de a contribui cu o suma la achizitia acestei statui.

Ar trebui sa ne amintim de doctorul Dimitrie Gerota care il cunoaste pe Brancusi din postura de student la cursul de anatomie artistica din cadrul Scolii Nationale de Arte Frumoase din Bucuresti. Este printre primii care a crezut in talentul urias al marelui sculptor si care l-a indrumat si sustinut ori de cate ori a fost nevoie. Luand drumul Frantei, visul lui Brancusi era acela de a-si continua studiile la Scoala Nationala de Arte Frumoase din Paris, dar neajunsurile si saracia i-au stat mereu in cale. Crezand cu tarie in talentul sculptorului, doctorul Gerota decide sa-i trimita viitorului artist 25 de lei lunar, timp de un an de zile, ca sprijin in formarea sa profesionala, bani care ii vor fi extrem de utili acestuia. Si este doar unul dintre cei care i-au stat aproape.

Oare nu putem fi fiecare dintre noi un “doctor Gerota” pentru o cauza ce transcede nevoile noastre fiziologice ? Cu eforturi importante intram in posesia “Cuminteniei Pamantului”, dar ansamblul sculptural de la Targu Jiu – “Masa Tacerii”, “Poarta Sarutului”, “Coloana Infinitului” va avea nevoie de restaurari succesive, caci cele realizate deja, nu pot fi pentru eternitate. As fi mai impacata sa platesc o taxa pentru un fond de sustinere a operei brancusiene decat suma care mi se factureaza pentru o televiziune falimentara. Intrebarea e cum civilizezi o natie ca sa constientizeze importanta aportului individual la acest proiect. Caci Brancusi se adresa cu tristete poporului roman: “v-am lasat saraci si prosti…v-am gasit si mai saraci si mai prosti”. Putem, oare, sa-l contrazicem ?

Author: Monica

Share This Post On

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Let's see, are you robot or human? * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.