Invingatori sau invinsi

Invingatori sau invinsi

Incet, incet Piata Victoriei s-a golit de oameni. Fiecare s-a intors la treaba lui, convins fiind, poate, de efectul pe care l-a avut prezenta sa, acolo: unul covarsitor, cu siguranta! Si chiar asa a fost: suntem o generatie de oameni care isi pot exprima liber punctul de vedere! Cei in varsta stiu mai bine decat noi ce inseamna asta! Noi stim de constrangeri si taceri din povesti si dintr-o inertie ereditara din care ne smulge, din cand in cand, nevoia de supravietuire demna. Avem multe valori in cap, ni le-am dori transpuse in realitate. Dar pentru asta trebuie sa facem loc in paienjenisul de coruptie si hotie in care ne marinam de ani de zile. Sau, mai precis, sa plivim buruienile pentru a putea planta speranta unei vieti mai demne. Doar ca si intr-un camp ingrijit pot aparea buruieni. Poate nu azi, pentru ca au fost calcate in picioare de cei care si-au purtat pasii cu obstinatie, seara de seara, in Piata Victoriei. Dar maine vor scoate iarasi capul. Si poate atunci, nu vom mai gasi unitatea care ne-a ajutat sa impartim cu bucurie acelasi petic de cer, pentru cateva saptamani. Caci nu conteaza atat Guvernul X sau Y, oameni fantosa ai unui lider politic, ci conteaza legea care te lasa sa cultivi buruieni.

Din ’89 incoace s-au succedat multe guverne, aceeasi piesa, alti actori. Foloase au tras pe saturate si nu pentru ca ar fi diabolici de isteti, ci pentru ca isi fac legi dupa bunul lor plac.

In Roma Antica, Senatul era constituit din patricieni, adica bogatasi si plebei, oameni liberi, ambii cu drept de veto. Iar ca sa ajungi senator, trebuia sa ai statutul juridic de om liber si sa fi recunoscut ca persoana onorabila. In zilele noastre, politicienii se trag din tagme functionaresti, veniti pe linie succesorala din nenea si tanti. Atata vreme cat un guvern nu va initia si sustine revizuirea legilor actuale de catre o echipa de avocati apolitici, pentru bunul mers al tarii, manifestarile gen Piata Victoriei vor fi reprize de artificii trecatoare, chiar daca foarte dragi noua. Caci unde-i lege nu-i tocmeala!
Si de ce nu ?! Poate un nucleu de cativa oameni, care sa reprezinte vocea poporului, si-ar putea gasi statut juridic, bine definit, in Parlamentul Romaniei. Este o problema de acceptanta, democratie si onorabilitate, valori pe care le aclama o lume intreaga. Si atunci, poate ca legile nu ar mai fi date spre a fi folosite drept parghii pentru anumiti indivizi si si-ar gasi menirea de a trata cauza si nu efectul. Iar noi ne-am vedea de viata noastra, la adapost de abuzurile pe care le consfinteste in prezent, legislatia in vigoare.

Author: Monica

Share This Post On

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Let's see, are you robot or human? * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.