In cautarea dentistului pierdut

In cautarea dentistului pierdut

cabinet stomatologicMa intreb daca e cineva care nu a fost de curand la dentist sau cel putin a cochetat cu aceasta idee, intensiv, pe masura durerii.

De cand ma stiu sunt in cautarea unor cabinete stomatologice care sa-mi rezolve si problemele dar care sa ma faca sa ma simt mai mult decat un caz medical; ma gandesc la aceea “rezonanta” dupa care iti alegi medicul de familie, alergologul sau ginecologul. Sunt ani buni de cand strang cu sfintenie recomandari ale unor stomatologi, spunandu-mi ca poate acum l-am gasit, ca poate in fine pot sa renunt macar la stresul de a ma simti pe maini mai putin pricepute si sa raman doar cu lumina in ochi si cu gura larg deschisa… ca la dentist. Am batut la usi impozante in spatele carora se afisa chiar cu ostentatie un lux care te facea sa te intrebi daca poti sa achiti costul tratamentului. Am intalnit si stomatologi modesti, binevoitori, care isi cereau scuze ca nu mai au spray sa te amorteasca si iti aplicau o comprese sterila cu Dumnezeu stie ce alifie, amortandu-ti tu insuti durerea prin dorinta de a se termina totul ca sa poti sa te clatesti zdravan in gura cu o apa de gura insolita, dar la indemana.

Ba chiar am asistat si la o discutie intre stomatolog si asistent in japoneza, in timp ce maxilarul mau se daparta de mandibula ce parca nu-i fusese sortita. Si astfel, tot experimentand am inteles ca recomandarea unui cabinet este doar o fapta buna care de obicei nu se lasa nepedepsita, ca cel mai important lucru indiferent de aspectul cabinetului sau profilele asistentelor este igiena locului faptei si empatia medicului pe mana caruia ajungi, capacitatea lui de anticipare a nevoii tale ca pacient si pana la urma umanitatea lui ceea ce te poate face sa te simti mai putin neputincios. Si toate astea le stiu si le declar pentru ca am intalnit un astfel de cabinet stomatologic, evident, intr-o scara de bloc, unde ma voi intoarce de cate ori va fi cazul, pentru zambetele care m-au intampinat la venire si la plecare, pentru sensibilitatea si grija medicului care m-a tratat (si nu intotdeauna acelasi), pentru profesionalismul necabotin care m-a lasat cu bun simt sa-mi vad linistita de ziua de azi, fara sa trag disperata cu dintii de ziua de maine.

Author: Monica

Share This Post On

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Let's see, are you robot or human? * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.