Ganduri pascale

Ganduri pascale

A trecut deja o saptamana de la Paste si reverberatiile Sarbatorii mai plutesc inca in aer. Acum o saptamana ne agitam, fiecare dupa posibilitati, sa indestulam mesele cu bunatati, ca sa ne bucuram de Sfanta Inviere. Unii dintre noi zambeau mai des, erau mai intelegatori, risipeau vorbe omenoase, pe scurt, iubeau aproapele mai mult decat ieri. Altii, atei neaflati, dadeau din coate ca in orice zi a anului pentru a ajunge in fata si a se remarca. In noaptea de Inviere eram toti descoperiti de umbrele noastre la lumina Sfanta a lumanarii. Si cu siguranta, gandeam, ne rugam, faceam planuri, inspectam semenii, ne comparam, ne iubeam sau ne feream ochii de teama gandului nerostit si prea putin sacru. Dar oare ne propuneam sa fim mai buni ? Macar o luna, doua cat sa ne mai amintim de Paste…

Acum, la o saptamana dupa, ma uit in stanga, ma uit in dreapta, numai in sus nu ma uit. Mi-e teama ca se sparge cerul in mii de cioburi si se destrama peste noi, caci suntem aceeasi. Nu suntem mai intelepti, mai indatoritori, mai altruisti si in nici un caz, mai smeriti. Suntem mai goi decat oricand si mai pustii de izbavire. Ne-am intors la gandurile marsave si straine de omenie cu speranta unui “maine” imbelsugat. Fiecare si-l castiga cum poate: cu autoritate, cu forta, cu bani, cu minciuna. Ce are a face ca a fost Pastele ? Va mai fi si la anu’, nu ? A doua sansa exista oricum, esti deja inscris pe lista!

As vrea sa pot sa cred ca dincolo de parada, intelegem maretia unei astfel de Sarbatori prin smerenie si prin cainta pentru tot ce am gresit si tot ce nu am avut timp, sau nu am vrut sa indreptam. E un moment foarte bun sa ne cumpanim viata cu talerele iertarii, sa cerem mai putin si sa daruim mai mult, sa fim mai intelegatori fata de cel care greseste, sa judecam mai domol si sa acceptam cu plecaciune darurile vietii. Astazi si maine si poimaine si mereu. Astfel, am fi mai bogati sufleteste, incat am putea sa facem risipa de el. Si poate, in acest mod, am reusi sa oblojim rani neinchise ale altor suflete ratacitoare. Sau poate noi insine am primi mirul iertarii si al renasterii intru credinta. Dumnezeu ne iubeste, noi de ce nu am fi in stare sa ne iubim ?

Author: Monica

Share This Post On

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Let's see, are you robot or human? * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.