Fenicul

Fenicul

Feniculul este orginar din bazinul mediteranean si Asia Minor, actualmente Anatolia.

Este pretuit inca din Antichitate: grecii, romanii si egiptenii il consumau ca leguma si condiment si il foloseau ca leac medicinal, cunoscandu-i calitatile antitoxice. In mitologie, feniculul era o mancare iubita de zei, iar consumarea lui era echivalenta cu accesul la cunoastere. In anul 490 i.H., grecii au facut din acesta un simbol al victoriei dupa infrangerea persilor la Maraton, care a avut loc intr-un camp cu fenicul salbatic. In China Antica, unde era foarte popular, era folosit ca antidot impotriva muscaturilor de sarpe.

Cultivarea lui a inceput inca din Evul – Mediu, in Italia, cu predilectie in Toscana . Pana in zilele nostre, feniculul este parte integranta a bucatariei italiene. In secolul al XV – lea Caterina de Medici il face cunoscut in Franta. In acele vremuri i se atribuiau si alte valente in afara de cea de aliment si anume: puteri de a combate demonii, de a indeparta ghinionul si de a alunga vrajitoarele.

Feniculul este o planta apartinand familiei Apiaceae. Exista atat feniculul salbatic cat si planta de cultura.

Numele feniculului vine din latina populară – fenuculum și înseamnă „fânuț”.

Functie de regiune, el poarta numele de: anason-mare, anason-dulce, anason-nemtesc, chimen-dulce, secara-de-gradina, molura, hanus. Planta poate atinge doi metri in inaltime si produce flori mici galbene, cu cinci petale, cat si un bulb comestibil de aspect alb-verde pal. Frunzele sunt asemanatoare cu ale mararului. Semintele de fenicul au o lungime de 4-8 mm, sunt subtiri si curbate, culoarea lor variind de la cafeniu la verde-deschis. Mirosul lor este dulce si aromat, asemanator cu cel al anasonului.

Feniculul constituie o sursă inegalabilă de vitamina C, fibre, potasiu, mangan, cupru si fosfati.

Planta crescuta pentru consum este integral comestibila. Frunzele se folosesc la salate si sosuri. Tulpina poate fi folosită în supe sau tocănițe, iar bulbul poate fi consumat in combinatii cu diferite branzeturi.

Beneficii terapeutice

Efectul terapeutic al feniculului consta in principal in cele doua uleiuri eterice care se regasesc in semintele plantei: anetol si fencona.
Acesta poate trata:

  • tusea convulsiva, asmatica
  • tulburari digestive
  • hipertensiunea arteriala
  • infecțiile renale și urinare, ale pancreatitei, apendicitei
  • nivelul ridicat de colesterol

De asemenea e folosit in stimularea secretiei laptelui la mame si are proprietati de a calma colicii.

Contraindicatii

Feniculul este contraindicat în ulcerul gastric și duodenal, în enterocolite cronice și acute. Poate determina reactii alergice sub forma unor iritatii pe piele. In cazul prezentei unei alergii la telina, sansele unei reactii alergice la fenicul cresc.

Author: Monica

Share This Post On

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Let's see, are you robot or human? * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.