De Martisor

De Martisor

Frumos inceput de primavara! Imbietor prin caldura, albastrul cerului, flori, martisoare si iar flori… Si parca ceva mai multe zambete; chiar mi-au parut a fi la oferta in ultimul timp, o oferta pentru promotia „daruiesti si primesti”, caci ce altceva sa faci mai potrivit de 1 si 8 martie ?!
Din fericire, pentru un zambet, nu platesti contributii la stat sau, cel mult, daca e sincer, doar contributii sufletesti…

M-am delectat si anul acesta cautand prin mormanele de martisoare; unele mai reusite, altele mai putin. Gaseai, oricum, ce sa cumperi! Iar diversitatea nu lasa de dorit! Amabilitatea comerciantului era inclusa in pret, iar amabalajul nu lasa loc la negocieri ulterioare. Am intalnit comercianti de toate varstele, unii doar vanzatori, altii creatori si vanzatori, fiecare cu peticul lui de cer si talpa sa de pamant.

Si tot colindand de la unul la altul, mi-am amintit de intamplarea de acum doi ani, cand, la cateva zile dupa Martisor, aflandu-ma la Administratia Financiara, am asistat la o scena demna de povestit.

Cum „a sta la coada” in cadrul acestei institutii face parte din politica de brand, am observat in fata mea o batranica, modest imbracata, care trada prin atitudine o anumita neliniste, ce mai tarziu am realizat ca era nerabdare. Intotdeauna am avut o afinitate pentru oamenii in varsta, ceea ce m-a facut sa urmaresc indeaproape ce urma sa se intample. Ajunsa in fata ghiseului a abordat-o pe doamna satula si grabita in a trece la urmatorul client, pentru a intelege ce formalitati are de parcurs in vederea platii impozitului pe venit, venit realizat din vanzarea martisoarelor. Venitul realizat era de 19 lei, la care avea de platit impozitul si 5,5% CASS. Ceea ce m-a socat, mai mult decat ineptia legilor tarii in care traim, a fost imaginea acestei femei ce traversase o viata, cu siguranta, cu bune si cu rele, care zambea si era fericita ca va putea beneficia de cei cativa banuti, realizati prin munca ei.

Poate fi o lectie pentru multi dintre noi, aproape fiecare varsta ar putea avea ceva de invatat, depinde de intelegere. Intelegerea mea, dublata de revolta, a fost ca traim intr-o tara ai caror cetateni nu sunt protejati nici macar la varsta senectutii. As fi vrut tare mult sa o intreb pe sprintena batrana, cum avea sa folosesca banii ramasi. Nu din nevoia de a fi indiscreta, ci din nevoia de a cauta un sens, care sa ma faca sa uit de neajunsurile legislative ale socitatii in care traim.

Au trecut doi ani de atunci…nu pot decat sa sper ca batranica din povestea mea, reala, de altfel, mai traieste si nu si-a pierdut zambetul dezarmant de copil.

Author: Monica

Share This Post On

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Let's see, are you robot or human? * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.