Clasic e fantastic

Clasic e fantastic

Clasic e fantasticOmul cinsteste locul, spune un proverb. As adauga ca atata vreme cat si “locul” este ofertant, cu atat mai bine. Astazi m-as opri la Bucurestiul zilelor noastre unde cu siguranta doar daca vrei, te plictisesti.

Cu ceva timp investit si preocuparea de a-ti face un plan de bataie pentru ziua in curs, poti gasi o gramada de idei pe care sa le pui in practica. Fie ca vizitezi un muzeu, o galerie de arta, te ratacesti pe aleile unui parc, vizitezi cateva obiective turistice sau optezi pentru o intalnire cu prietenii pe o terasa sau intr-un club unde poti asculta o formatie live cantand muzica buna, toate acestea pot fi variante care iti pot face ziua frumoasa. Iar daca pasii te poarta in centru, pe orice strada te-ar imbia gandul, te vei intalni negresit cu cladirea Ateneului care este o oaza de incantare si impacare cu tine insuti prin muzica, in mijlocul vacarmului motoarelor turate si a claxoanelor nervoase. Pentru cei care nu i-au pasit inca treptele, intrarea te copleseste si iti aminteste de spatiul daruit al unui naos, cadrat de doua scari impunatoare de marmura ale caror balustrade isi ascund timiditatea in arcuiri ample, neterminate la linia orizontului. Daca le-ai simtit atingerea, cu siguranta ai optat pentru unul dintre spectacolele saptamanale poate chiar pentru “Clasic e Fantastic – cum sa intelegem muzica”, spectacol dedicat copiilor de peste 8 ani.

Spectacolul in sine, pentru ca aici vroiam sa ajung, este o experienta pentru cei de pe scena, avand ca spectatori cu precadere copii dar si parinti, bunici, este o experienta pentru dirijor, coordonand o orchestra formata din studenti la Conservator si nu in ultimul rand, este o experienta pentru cei mici care din cauza lipsei pregatirii muzicale, simt fiecare vibratie a muzicii, intreit. Punerea in scena se sustrage unui cadru formal, de concert: totul se vrea a fi o repetitie generala inainte de marele spectacol. Se reia partitura de cate ori este nevoie, functie de dojenile constructive ale dirijorului, se scot in evidenta anumite deficiente pe care urechea unui spectator neinitiat nu le sesizeaza iar tu, ca participant, esti in mijlocul acestei repetitii live, bucurandu-te de sansa de a asculta muzica de calitate, la un inalt nivel de profesionalism. Regulile fiind foarte stricte, facand parte tu insuti din aceasta repetitie generala, esti informat inca de la inceput despre interdictia de a aplauda intre partituri. Nimic nu se pierde caci aplauzele se acumuleaza si rabufnesc cu o vitalitate asteptata la finalul repetitiei ca unica maniera de exprimare. Astfel, la trecerea noastra prin aceasta experienta, in tacere, ne-am bucurat cu mic si mare de Uvertura operei Rapirea din serai – Wolfgang Amadeus Mozart, Uvertura Egmont – Ludwig van Bethoven, Uvertura operei Wilhelm Tell – Gioacchino Rossini, Preludiile – Franz Liszt, doua schite simfonice ale lui Theodor Rogalski si doua valsuri ale lui Eugen Doga si Johann Strauss fiul.

Dincolo de incantarea liniei melodice, spectacolul promoveaza valori pe care ne-am dori sa le regasim la fiecare copil: disciplina, perseverenta, munca, ambitie, spirit de echipa, responsabilitate – este ceea ce caracterizeaza orchestra de tineri talentati. Trebuie mentionata de asemenea dezinvoltura cu care acesti tineri se adreseaza unui public de copii care, in ciuda varstei lor, marturisesc un spirit critic destul de ascutit, bazat cu precadere pe trairi spontane, lipsite de ipocrizie.

In fapt, intregul eveniment este o alternativa laudabila la trendul consumerist al concertelor muzicale atat de promovate. Este oportunitatea oferita copiilor de a descoperi noi instrumente muzicale si de a intelege muzica cu sufletul. Pentru stiinta, au o viata intreaga inainte.

Author: Monica

Share This Post On

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Let's see, are you robot or human? * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.