Cadouri pentru cei dragi

Cadouri pentru cei dragi

Suntem in pragul unei noi sarbatori de Pasti. Poate mai binevoitori si cucerniti sau poate pur si simplu mai doritori de un ragaz pe care sa-l petrecem cu bucurie. Unii dintre noi am fost invatati de copii ca Iepurasul ajunge si la casa noastra cu daruri. Altii am fost privati de aceste surprize placute si am ascultat cu mirare si putina invidie povestile colegilor nostri de scoala despre cadourile primite. Important este ca nevoia de a darui sa fie cu mult mai puternica decat obiceiurile parintesti transmise sau netrasmise din tata-n fiu.

Putem vorbi ore intregi despre “arta” de a face un cadou: sunt oameni pentru care gestul de a face un cadou este altruist sau din contra egoist, sunt cadouri de suflet sau cadouri oficiale, sunt cadouri-obligatii sau sunt cadouri spontane, sentimentale. Putem vorbi inclusiv de cadouri voluntare sau involuntare fara a avea nimic ironic in exprimare. Si mai mult ca orice sunt cadouri dorite si cadouri nedorite. Ce face diferenta intre cele din urma ? Simplu spus, implicarea, sau mai precis capacitatea si disponibilitatea celuilalt de a afla asteptarea si de a o transforma in realitate, cat mai exact posibil.

Cu totii am primit macar o data in viata cadouri formale. Le-am asezat intr-un colt al bibliotecii sau le-am impins in spatele unui sertar plin cu multe alte lucruri. Mai tarziu, sub pretextul unei curatenii generale, l-am redat reciclarii, in cel mai bun caz. N-am aratat dezamagirea la momentul primirii acestora, dar am simtit cu strangere de inima nepasarea celuilalt.

Copii fiind ne-am extaziat in fata cutiilor mari, purtatoare a mii de daruri imaginare. Crescand am inteles ca ambalajul si continutul sunt doua lucruri diferite, ca un cadou cat un degetar poate valora sentimental mai mult decat un dar cat jumatate dintr-un perete.

In trecut si eu am cazut in pacatul de a face cadouri, doar pentru a le face si am observat ca involuntar plecam ochii, motiv pentru care, incerc in fiecare an sa fac cadouri care ma gandesc ca ar putea emotiona sau macar bucura; sau care si-ar dovedi imediat utilitatea. Cateodata valoarea este mai mare, altadata din contra, cateodata timpul petrecut pentru achizitia acestuia este cu mult mai mult decat mi-as putea permite… Dar ma simt impulsionata de zambetul irepetabil pe care l-as putea vedea la primirea lui. In fapt, daruind cu talc iti daruiesti bucuria celuilalt, ca o dovada de netagaduit ca nu esti singur. Ar trebui sa fie suficient!

Author: Monica

Share This Post On

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Let's see, are you robot or human? * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.