BurgerFest 2016

BurgerFest 2016

Sugubeata vreme…de primavara tarzie: ba e soare, ba ploua, ba adie usor vantul, ba se anunta tornada. Iti faci planuri de pe o zi pe alta, ce-i drept ca sa poti sta cateva ore afara – cateodata reusesti; adica nu te duci la iarba verde sambata, ca te intoarce din drum un dus rece venit ca din senin, dar ai parte duminica.

Pastoral week-end – de data asta s-a numit BurgerFest, ca uite asa, mi-am zis ca daca prima editie am ratat-o, macar sa o degust pe a doua. Si ca sa nu fie loc de intors, mi-am procurat biletele online, ceea ce m-a facut sa evit o mica coada la intrare. Intre noi fie spus, asta a fost singurul castig, pe care de altfel l-am platit cu pretul unui bilet intreg, intrucat, din pacate, organizatorul a omis sa mentioneze pe site-ul oficial ca cei mici, pana in 12 ani, au gratuitate. Deconcertrant pentru un astfel de eveniment!

Si iata-ne la firul ierbii, sub umbra unei prelate modeste ca dimeniune, care precum in povestea populara ucraineana “Mansusa” ne-a gazduit de-a valma: mai strangi un picior ca sa nu se indrepte ostentativ spre vecinul, mai te sprijini din greseala de altul, mai iti lovesti ochii de pechinezul care te priveste a mirare si dai sa te ridici, dar corpul amortit te pune repede la pamant. Sunt si mese, multicele, dar la asaltul trupelor infometate, n-ai parte decat de transea ta. Si ii mai esti si recunoscator caci soarele musca cu nesat in amiaza.
Si pentru ca pentru burgeri am venit, facem turul de recunoastere ca un atlet ce-si poarta drapelul cu mandrie dupa un sprint ametitor pentru orice alt muritor. Ajungi de unde ai plecat, dar nu te dumiresti la ce coada ar trebui sa te asezi, pana ce gandul cel bun te trimite sa schimbi niscaiva lei in jetoane caci chifteaua nu se lasa altfel dusa de pe gratar. S-apoi cum foamea e cel mai bun bucatar, spui ala-bala-portocala si te indrepti spre burger-ul dupa-amiezii tale. Nimic de zis, baietii organizati: iau comanda, iti dau bonul, iti spun cand sa revii si iti pregatesc ospatul la care te-ai invitat singur. Intanzi mainile recunoscator si iti iei pranzul, visand la miresme nebanuite pe care, insa nu le simti la prima imbucatura, dar iti aduci aminte ca ti-e foame si il savarsesti intr-o clipita.

In fine, cu poftele ostoite, te relaxezi si incepi sa privesti distrat la cei din jurul tau, sa vezi si tu ce se mai poarta.
Si iata, ca la o aruncatura de bat de tine, observi un cadru de lemn cam de 4 mp, in interiorul caruia salta inca, cateva mingii destul de burgheze dupa infatisare, marcate fiecare cu cate o cifra. Trei, patru copii se arunca asupra lor si incep sa le loveasca cu sarg de barna de lemn, in incercarea de a-si consuma energia. Dar nu e pentru toti! Si asta alfu de la copiii gura-casca care se strang in jurul spatiului de joaca, ravnind la cate o minge chipesa. Daca vrei sa te joci “biliard cu mingii” caci aceasta este oferta oficiala, fa bine de scoate doua jetoane a cate 5 lei fiecare si pune-le in buzunarul “mentorului” ca sa poata bucura copilul de 10 minute de joaca. Iar cand cerberul se duce si el la toaleta ca tot omul, sa vezi aduci ce lovituri isi iau bietele mingii de la picioarele neostenite ale celor mici, ca sa nu mai zic de doamna care-si aseaza posteriorul pe cadrul de lemn, frumos lacuit, cu intentia de a-si consuma burger-ul rotofei. Dar nu apuca caci este aspru sanctionata de proprietar care, intors de la cele fiziologice, isi revedica dreptul asupra spatiului initiatic.

Dupa ce m-am amuzat-enervat si cu acesta gaselnita, am strans paturica cu grija, scuturandu-mi paiele ce se tineau mortis de mine si am lasat festivalul in grija celor care erau hotarati sa mai zaboveasca. Si am incalecat pe un burger si v-am spus povestea-n fuga!

Author: Monica

Share This Post On

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Let's see, are you robot or human? * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.