Asul din maneca

Asul din maneca

Lumea e un caleidoscop. O cat de mica miscare si compozitia se schimba. Culorile se intrepatrund pentru a face loc tonurilor tipatoare, intunecate, prea putin complementare, tocmai de aceea uimitoare. Dar structura coexista schimbarii in asa fel incat se poate vorbi de un ansamblu.

Ne-am obisnuit sa respiram schimbarea. Nu o mai pretuim ca altadata, adeseori chiar o hulim cu atat mai mult cu cat face parte din noi. Noul capata sensuri inspaimantatoare. Criza ne-a facut sa gandim in termene marunte. Viitorul nu mai e viitor, ci un apendix al prezentului. Totul e in schimbare: lumea descopera si se descopera, pana si razboaiele se redefinesc. Toti ne intrebam ce va aduce ziua de maine. Maine pentru unii inseamna prima zi de viata, pentru altii majoratul, iar pentru defavorizatii sortii, pensia. Dar ca sa ajungi aici trebuie sa parcurgi un intreg ciclu de munca, ca angajat, pe un stat de plata.

Vorbim de afluxul imigrantilor si de civilizatii europene care, cel putin cred ca au gasit astfel o rezolvare la criza de forta de munca actuala. Dar nu vorbim inca, de lipsa de personal cu care se vor confrunta corporatiile in urmatorii ani, care este iminenta, urmarind trendul actual. Absolventii formelor superioare de invatamant inca se mai indreapta spre astfel de companii, insa mica parte dintre ei prind al cincilea an in aceeasi firma. Mixul nu mai e tentant: munca multa, salarii mici, bugete de training destul de zgarcite. Tentatia castigurilor mari e ispititoare, plus cearcanele parintilor care nu-si gasesc justificarea, dupa o viata. Si astfel unii pleaca din tara, altii se recalifica in meserii gen instalator, electrician etc., iar altii aplica pentru fonduri nerambursabile si incep propriile afaceri. Experientele personale se impartasesc si raman marturii pentru urmatoarele generatii.

Apoi cei care deja au lucrat in corporatii o perioada, cei de peste 35 de ani isi redescopera famiile, prietenii, savoarea timpului liber, petrecut in compania celor dragi. Downshifting-ul castiga din ce in ce mai mult teren. Mai mult decat atat, oamenii reneaga orasele, betoanele, poluarea, se retrag in natura.

Raman cei de peste 45 de ani care cel putin deocamdata sunt trasi pe linie moarta, din motive de “imagine”, as spune. Un segment pe care corporatiile il vor curta in viitorul apropiat, dar care nu va putea asigura necesarul real de personal.

Criza de personal specializat si-a semnalat deja prezenta, dar va mai dura cativa ani pana ce vom vorbi despre ea ca despre o realitate a zilelor noastre. Motiv pentru care tot mai multe companii incearca sa automatizeze cat mai multe procese. Dar nu poti automatiza decat partial domeniul financiar prin softurile achizitionate si in nici un caz, marketingul si vanzarile. In plus, orice automatizare presupune upgrad-uri care vor consuma bugete substantiale.

Corporatiile mai au la indemana o alternativa: regandirea sistemului de compensatii si beneficii, care poate fi inca asul din maneca. Cata vreme vor sti sa-si adapteze oferta nevoii angajatilor si s-o faca de nerefuzat, vor tine in sah mare parte dintre acestia. Dar vorbim din nou de costuri importante pe care mult prea putine corporatii sunt dispuse sa le suporte, sau si le pot permite. Cu toate acestea, orice amanare a lipsei fortei de munca este binevenita, pentru ca in final, tot consumatorul va avea de suferit.

Author: Monica

Share This Post On

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Let's see, are you robot or human? * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.