1 Mai

1 Mai

Putin dintre noi stim despre originile zilei de 1 mai, cu atat mai mult despre semnificatia initiala. Preambulul a fost reprezentat de demonstratia din 1872 a cca. 100.000 de lucratori din New York pentru reducerea normei orare zilnice de lucru la 8 ore.

Data de 1 mai isi are obarsia in manifestatia din 1886 cand in urma protestului initiat de mii de manifestanti de pe teritoriul Statelor Unite s-a obtinut, pentru parte din muncitori, rezolutia ca incepand cu data in cauza, ziua legala de lucru sa aiba 8 ore.

picnicIntorcandu-ne in contemporaneitate, pentru romani, ziua de 1 mai are inca reverberatii propagandistice, insa personale, cu o tenta clar culinara: este ziua libera cand cu mic, cu mare, compatriotii nostri golesc magazinele de mici, carnati, fripturi si bere pentru a serba la iarba verde binecuvantata si indelung meritata zi. S-apoi ca orice zi de rang mare, se lasca asteptata cu niscaiva cozi pentru indestularea burtilor infometate, pe care le-am trait si eu ca cetatean al obstii mele. Si trebuie sa marturisesc ca nu am fost mandra de ele, nici de amploarea fenomenului de “a vana” in supermarket mancarea ce altfel expira pe rafturile doldora de marfa. M-am intrebat, retoric, evident, de ce trebuie sa ne dam in stamba in singura noastra zi libera “muncitoreasca”, castigata cu sudoarea celorlalate zile lucratoare de peste an ? De ce trebuie sa epatam prin belsugul sacosei zornaitoare cu sticle de bere sau prin portbagajul masinii indesat pana la refuz ? De ce trebuie sa claxonam vecinul mai abitir ca oricand ca s-a gasit tocmai acum sa acorde prioritate ? Oare asa ne dam seama ca traim ? Sau lipsa incorsetarii muncii zilnice naste mutanti?

Putem in schimb sa renuntam la facebook pentru o zi, sa ne sunam prietenii si sa le propunem sa ne vedem la o cafea, ca nu stim cand va fi data viitoare. Sa ne vedem batranii, care ar considera o sarbatoare in sine faptul ca le calcam pragul. Sau sa iesim cu cei dragi la un spectacol despre care cronicile au scris numai de bine. Ori sa facem putina miscare in aer liber pe o poteca de munte sau o alee de parc pentru a ne bucura si organismul inchistat in mecanica drumului serviciu casa si inapoi. Si inca alte cate se pot face, fara a fi obsedati de consumul excesiv de alimente si bautura.

Dar poate urmatorul 1 mai va fi astfel… Deocamdata prin valatuci de fum de tigara slim si vapori de alcool rafinat pentru luminatiile noastre, la apus ne vom duce umbrele in paturile obosite de forma corpului nostru trecator si vom visam la foamea eterna de noi insine.

Author: Monica

Share This Post On

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Let's see, are you robot or human? * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.