Recent Posts From Blog

Copiii mitei

Stateam deunazi si ma gandeam ce importanta are mita in viata fiecaruia dintre noi si daca am putea vreodata sa ne dezicem de ea intr-o maniera unitara, de grup, ca de o plaga ce ne afunda in neant. Astfel, am revazut momente esentiale ale existentei noastre in care acest flagel ne-a urmarit in mod simbiotic. Ne nastem, iar doctorii, asistentele ce urmaresc venirea noastra pe nume sunt clar mai sensibilizati de o suma de bani strecurata cu atentie in albele halate de spital. Vizitele in salon sunt mai dese si chiar exista cate un...

UFO sau drumul catre sine

O noua piesa de teatru regizata de Bobi Pricop. O noua provocare a spectatorului din sala de a se ridica la maiestria unei piese scrise de tanarul dramaturg Ivan Vyrypaev. Sase personaje jucate cu daruire de Ada Gales, Istvan Teglas, Ciprian Nicula, Mihai Calin, Raluca Aprodu, Medeea Marinescu, sunt aduse rand pe rand in fata camerei de filmat pentru a se prezenta si a vorbi despre intalnirea lor cu nave extraterestre, UFO-uri. Sunt oameni diferiti, uniti in diversitate tocmai prin aceasta intalnire stranie. Ii asculti, ii judeci si...

Daruire

Astazi o sa vorbesc despre Brasov. Pare anost, e unul dintre cele mai umblate orase, dar scopul acestor randuri nu este unul turistic. Ce-i drept, ultima vizita in orasul de la poalele Tampei, m-a facut sa-i descopar o alta fata, si totusi… Datile trecute am vizitat si eu, ca multi altii, obiectivele turistice din preajma Pietii Sfatului, dupa care m-am indreptat catre una dintre terasele mereu neincapatoare la orele pranzului. Caci asta-i firea romanului: dupa ce s-a incarcat spiritual, trebuie sa consume cateva calorii, in...

A da binete

Unul dintre lucrurile faine care mi-au fost insuflate de ai mei, a fost dragostea de munte. Nu ca m-ar fi purtat tot timpul pe culmi – a existat mereu un echilibru cu vacantele petrecute la mare – dar muntele mi s-a lipit de suflet. Este locul in care m-am simtit mereu fericita. Si au existat destule ocazii caci bocancii mi-au fost pusi in picioare la varsta de trei ani si de atunci, am strabatut ceva drum. Mai mult decat atat, parintii m-au invatat sa merg pe munte, altfel spus mi-au repetat acele reguli nescrise, pana au fost...

O zi cat o viata

Sunt zile cand este de dorit sa fii spectator si nu actor, sau poate nici macar, dar variantele nu abunda. Decorurile sunt simple: un bazin de inot, multa lume, insemnand copii si instructori de inot, pe de o parte si parinti, bunici, cunostinte,pe de alta parte, asteptand terminarea cursurilor. Un amestec sporit de varste, franturi de conversatie, condimentate cu ceva voie buna. O atmosfera relaxata, in aceeasi masura, relaxanta, daca ignori caldura si mirosul de clor. Asteptand si eu ca toti ceilalti, am bagat de seama la cativa...